În partea de nord-est a Județului Iași, în imediata vecinătate cu satul și Mănăstirea Probota , se află satul Tătăruși, sat cu mare vechime. Este pomenit într-un uric domnesc din anul 1472 cu denumirea de Tatarii. Aceeași denumire o are satul și în documentul Mitropolitului Dosoftei din anul 1677, cand s-a făcut extrasul slavon cu satele dăruite Mănăstirii Probota.
După cum afirmă Profesorul Mihai Costăchescu în cartea sa “Documente moldovenești dinainte de Ștefan cel Mare”, satul Tătăruși își are numele de la o colonie de tătari. Peste această colonie de tătăari au venit locuitorii din Ardealul de nord care s-au amestecat cu colonia de tatari și au dat locuitorii satului Tătarii - Tătărușii de astăzi – care sunt deosebiți de locuitorii din împrejurimi, prin vorbă și port. La această colonie a ajuns și fostul învățător Alexandru Vasiliu, care a cercetat originea și folclorul locuitorilor acestui sat, printre bătrânii de atunci.
Dintr-o însemnare de la pagina 17 dintr-un Octoih vechi, reiese că Biserica actuală cu hramul Sfântul Nicolae, a fost zidită în anul 1842:”S-a sfințit biserica Sfântu Ierarh Nicolae din satul Tătăruși de Vlădica Atanasie Sevastian, la care am fost și eu împreună slujitor. Pentru duhovnicul din Sfânta Mănăstire Neamț, când am și afierosit această sfântă carte. 1842. Oct. 13 zile.”
După tradiția locală, ctitorii bisericii au fost credincioșii satului, care au primit un mare ajutor din partea arendașului moșiei Tătăruși, ce aparținea Mănăstirii Probota, cu numele de Dumitru Plastire.
Biserica a fost construită din piatră, cu bolțile de cărămidă. În anul 1890 biserica a fost închisă pentru reparații. Dar murind preotul slujitoral acestei biserici – Ion Chirilescu - și ne mai venind alt slujitor, biserica a rămas închisă peste 30 de ani, timp în care s-a ruinat, rămânând numai pereții, bolțile prăbușindu-se. în anul 1929 s-a făcut restaurarea bisericii, refăcându-se pereții cu materialul din bolțile prăbușite, iar bolțile și turnul construindu-se din lemn care mai apoi a fost tencuit. S-a acoperit cu draniță, care a fost înlocuită cu tablă în anul 1940.
Planul arhitectural al bisericii este cel în formă de cruce, în stilul bisericilor din epoca decadentă a stilului moldovenesc, cu o turlă pe pronaos, cu abside, care sunt puțin ieșite înafară, circa 40 de cm, lateral în naos și cu altarul în formă de semicerc, cu sișe în grosimea zidului. La intrare I s-a construit un mic prodvor.
Biserica nu a avut și nici nu are pictură murală.
Catapeteasma este construită din lemn în anul 1929 – cand s-a restaurat biserica – fără vreo ornamentație artistică, ci este simplă și vopsită. Icoanele sun cele vechi, datând din 1842.
Pe lângă icoanele din catapeteasmă, în biserică se mai aflăobiecte cu valoare artistică și documentară-istorică: icoana Maicii Domnului, patru icoane așezate în pronaos, precum și cărți de ritual cu litere chirilice datând din secolele XVIII – XIX.
